Titlul vine ca urmare a ceea ce am observat la oamenii din jurul meu. Spun viata, obisnuintei, pentru ca noi traim in ea si cand spun traim ma refer la obiceiurile, ganduri si actiunile pe care le intreprindem, toate acestea ne transpun in viata aceasta individuala, si anume obisnuinta. Fiecare din noi incepem sa o construim inca de la inceputul vietii noastre si pe zi ce trece suntem mai mult sau mai putin constienti de ea, pentru ca toti ii spunem obisnuinta, nu o vedem ca o viata individuala. Cred ca incepem sa fim constienti ca este o viata individuala, atunci cand dorim sa ne dezvoltam pe plan relational, stim ce ne dorim de la viata din care facem parte cu totii si suntem dispusi renuntam la anumite parti din aceasta viata individuala. Si spun anumite parti pentru ca ceea ce ne face unici pe noi este chiar aceasta viata individuala, ea este cea care ne face sa fim tandrii, sau nu, sa iubim neconditionat sau sa fim mai controlati in a oferi iubire, numai ca aceasta viata suporta modificari atunci cand, in viata de zi cu zi intervine iubirea. Dupa parerea mea cred ca iubirea poate aduce destule modificari la aceasta viata individuala, dar ar trebuii sa acceptam destul de putine modificari astfel incat sa nu ne pierdem unicitatea. Se poate accepta si mai multe schimbari, sau chiar sa acceptam sa ne refacem, aproape de la zero aceasta viata, individuala, dar asta numai atunci cand simtim ca iubirea este pura, nemarginita, iar personele care si-o impartasesc sunt constiente de aceasta obisnuinta....o a doua viata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu