Viata este un dans continuu, pe mai multe genuri muzicale...

     Multi o sa spuna ca este prea complicata afirmatia, ca am gandit prea mult si multe alte chestii, dar nu ma intereseaza cum isi traieste fiecare viata sau cum o percepe, asta mi-a venit intr-o seara in cap si am vrut sa o impartasesc, sa vad cu cati rezonez.
     Si sa revin la titlu "Viata este un dans continuu, pe mai multe genuri muzicale..." scurt dupa parerea mea, dar profund. Daca stam si ne gandim, mereu dansam printre problemele si bucuriile vietii, fiecare din ele cu ritmuri diferite. Ritmurile ne incanta auzul inca de cand ne nastem, ele sunt succesiunea de note si tonalitati pe care dansam si totodata invatam sa ne miscam din ce in ce mai  armonios in viata. In functie de prestatia pe ringul de dans, gasim si un partener de dans cu care incepem o fuziune de stiluri, pentru ca fiecare in viata isi inventeaza proprii pasi, propria coregrafie dupa bunul sau plac si dupa cum percepe el sunetul. Si poate va intrebati cat dureaza aceasta fuziune sau schimb de pasi, ei bine eu cred ca dureaza cat timp partenerii vor sa-si impartaseasca coregrafia unul altuia, iar asta poate dura un dans sau o competitie, competitie unde se poate castiga individual ori ca pereche, dar in ambele cazuri premiul este inmanat de un juriu divin, iar coregrafie noastra trece la un alt nivel, nivel ce nu poate fi atins, aici,  pe aceste ringuri lipsite de spiritualitate....
     In concluzie, la tot ce am scris, completez si concluzionez ca trebuie sa ascultam ritmurile din jurul nostru, sa interpretam in cel mai bun mod cu putinta ceea ce ne este oferit si sa punem suflet in fiecare pas pe care il facem deoarece numai cea mai buna coregrafie castiga premiul cel mai bun, iar daca ceea ce am scris aici, nu prea se intelege se poate datora din diferenta de pasi pe care ii avem :). Va urez ritmuri bune si un partener pentru a va imbogatii pasii de dans iar interpretarea lor sa fie doar o chestiunea de timp.

Obisnuinta, o a doua viata.....

   Titlul vine ca urmare a ceea ce am observat la oamenii din jurul meu. Spun viata, obisnuintei,  pentru ca noi traim in ea si cand spun traim ma refer la obiceiurile, ganduri si actiunile pe care le intreprindem, toate acestea ne transpun in viata aceasta individuala, si anume obisnuinta. Fiecare din noi incepem sa o construim inca de la inceputul vietii noastre si pe zi ce trece suntem mai mult sau mai putin constienti de ea, pentru ca toti ii spunem obisnuinta, nu o vedem ca o viata individuala. Cred ca incepem sa fim constienti ca este o viata individuala,  atunci cand dorim sa ne dezvoltam pe plan relational, stim ce ne dorim de la viata din care facem parte cu totii si suntem dispusi renuntam la anumite parti din aceasta viata individuala.  Si spun anumite parti pentru ca ceea ce ne face unici pe noi este chiar aceasta viata individuala, ea este cea care ne face sa fim tandrii, sau nu,  sa iubim neconditionat sau sa fim mai controlati in a oferi iubire, numai ca aceasta viata suporta modificari atunci cand, in viata de zi cu zi intervine iubirea. Dupa parerea mea cred ca iubirea poate aduce destule modificari la aceasta viata individuala, dar ar trebuii sa acceptam destul de putine modificari astfel incat sa nu ne pierdem unicitatea. Se poate accepta si mai multe schimbari, sau chiar sa acceptam sa ne refacem, aproape de la zero aceasta viata, individuala, dar asta numai atunci cand simtim ca iubirea este pura, nemarginita, iar personele care si-o impartasesc sunt constiente de aceasta obisnuinta....o a doua viata.