Viata... . Cred ca viata, este acel drum pe care individul il parcuge pentru as indeplini visele. As putea asemana viata cu o cursa de 1000 metrii garduri. Si poate va intrebati de ce 1000, pentru ca este lunga si plina de obstacole. Pentru unii nu asa de lunga, pentru ca la primul "gard" acel individ, fie cu sau fara voia lui cedeaza, cedaza si trece pe banca de unde priveste de acolo lipsit de greutatile cursei, mai departe. Viata, datorita faptului ca te pune in situatii mai putin placute dar si in situatii bune, te invata cum sa supravietuiesti acestei curse, care uneori parca este prea dura. Ea te va grabi sau incetini, spre linia de sosire, in functie de trairile tale, unde te va astepta o batranica care iti va luat ca "plata a cursei" sufletul obosit datorita obstacolelor intalnite in cursa si plin de trairi. Spun "plata cursei" pentru ca in viata, nimic nu este gratis, ca sa dobandesti ceva, trebuie sa muncesti pentru acel ceva, ca sa obtii dragostea unui persoane trebuie sa lupti si sa-i dovedesti ca meriti etc. . Viata are lucrurile ei bune, niciodata nu pierzi, chiar daca ai impresia asta, mai uitate inca odata si ai sa vezi ca "pierderea" aceea a insemnat a castiga altceva. De cand te nasti si pana cand parasesti aceasta viata, inveti sa deschizi usi, care hotarasc viata noastra. Viata trebuie traita ca daca ne concentram si ne focalizam atentia pe orice altceva, ne indreptam spre linia de final fara trairi in suflet, unde, lasam trupul si plecam doar cu sufletul, dincolo, unde vom descoperii lucruri noi. In viata trupul ne este doar imprumutat, odata ajunsi la linia de sosire plecam fara el. De aceea trebuie sa ne traim aceasta viata pentru ca singurul lucru pe care il luam cu noi este sufletul si in el inmagazinam toate sentimentele, toate trairile pe parcursul acesti "plimbari". Viata este doar o proba pentru sufletul tau si ca sa treci cu bine, trebuie sa razi atata timp cat respiri si iubeste ca si cum maine ai ajunge la linia de sosire. Traieste viata, ca este plina de frumuseti si numai traind-o poti sa te observi pe tine. Si in final, care doreste, sa afle raspunsul la intrebarea urmatoare. Doi oameni se nasc in acelasi an, aceeasi luna, aceeasi zi , aceeasi ora. Se poate pune problema ca unul sa fi trait mai mult decat celalalt?
Viata-n sine
Viata... . Cred ca viata, este acel drum pe care individul il parcuge pentru as indeplini visele. As putea asemana viata cu o cursa de 1000 metrii garduri. Si poate va intrebati de ce 1000, pentru ca este lunga si plina de obstacole. Pentru unii nu asa de lunga, pentru ca la primul "gard" acel individ, fie cu sau fara voia lui cedeaza, cedaza si trece pe banca de unde priveste de acolo lipsit de greutatile cursei, mai departe. Viata, datorita faptului ca te pune in situatii mai putin placute dar si in situatii bune, te invata cum sa supravietuiesti acestei curse, care uneori parca este prea dura. Ea te va grabi sau incetini, spre linia de sosire, in functie de trairile tale, unde te va astepta o batranica care iti va luat ca "plata a cursei" sufletul obosit datorita obstacolelor intalnite in cursa si plin de trairi. Spun "plata cursei" pentru ca in viata, nimic nu este gratis, ca sa dobandesti ceva, trebuie sa muncesti pentru acel ceva, ca sa obtii dragostea unui persoane trebuie sa lupti si sa-i dovedesti ca meriti etc. . Viata are lucrurile ei bune, niciodata nu pierzi, chiar daca ai impresia asta, mai uitate inca odata si ai sa vezi ca "pierderea" aceea a insemnat a castiga altceva. De cand te nasti si pana cand parasesti aceasta viata, inveti sa deschizi usi, care hotarasc viata noastra. Viata trebuie traita ca daca ne concentram si ne focalizam atentia pe orice altceva, ne indreptam spre linia de final fara trairi in suflet, unde, lasam trupul si plecam doar cu sufletul, dincolo, unde vom descoperii lucruri noi. In viata trupul ne este doar imprumutat, odata ajunsi la linia de sosire plecam fara el. De aceea trebuie sa ne traim aceasta viata pentru ca singurul lucru pe care il luam cu noi este sufletul si in el inmagazinam toate sentimentele, toate trairile pe parcursul acesti "plimbari". Viata este doar o proba pentru sufletul tau si ca sa treci cu bine, trebuie sa razi atata timp cat respiri si iubeste ca si cum maine ai ajunge la linia de sosire. Traieste viata, ca este plina de frumuseti si numai traind-o poti sa te observi pe tine. Si in final, care doreste, sa afle raspunsul la intrebarea urmatoare. Doi oameni se nasc in acelasi an, aceeasi luna, aceeasi zi , aceeasi ora. Se poate pune problema ca unul sa fi trait mai mult decat celalalt?
Dragostea...
Dragostea... . Sentiment plăcut,dar tot mai rar în zilele noastre. Motivul? Nu-l ştiu si nici nu cred ca-l voi afla.Vorbeam odată cu o persoana si am intrebat-o dacă a iubit în adevăratul sens al cuvantului, si pot spune ca avea varsta la care putea sa cunoască iubirea,bineînţeles ca nu este o varsta anume la care sa cunoşti iubirea, la care răspunsul a fost simplu Nu. Curios cum sunt, am rugat-o sa-mi spună de ce , la care răspunsul a sunat ceva de genul: "bănuiesc ca e nasoala...". Si stau si mă întreb de ce aceasta "reclamă" pentru CEVA care nu poate fi exprimat cu ajutorul cuvintelor. De ce cei care o intalnesc, si dacă respectiva relaţie nu merge si se destramă, după aceea încep sa facă aceasta "reclamă" care este prea departe de adevăr. O reclamă care o asculta si alţii care nu au avut noroc sa o găsească, dar auzind asta, devin foarte retinuti in a explora acest univers si sa spună ca este nasoala, inainte de a calca macar putin pe acest taram. Pana acum nu cred ca am gasit persoane,cu care sa vorbesc despre dragoste, care numarul lor sa-mi depaseasca numarul degetelor de la o mana, care sa spuna ca dragostea este superba, ca nu are grad de comparatie si chestii de genul. Este adevarat ca atunci cand "cazi" te doare, dar asta nu te opreste sa urci iar. Cred ca as putea asemana-o putin cu anii copilariei, atunci cand te duceai la furat cireşe si te prindea omul, care îţi mai altoia cateva daca erai "norocos", dar asta nu te impiedica sa te duci a 2-a zi iar. Sunt multe persoane, care dupa prima experienta de genul, incep sa fie foarte retinute, sa nu mai acorde atentie persoanei care incearca sa "fure" o atentie, care doresc o companie plăcută la un suc/la o cafea, nici nu vorbesc de un sărut pe obraz dar de un sarut... . Toate persoanele care au trecut printr-o relatie, toate generalizeaza,"lasa ca toti sunt la fel", sau "lasa ca toate sunt la fel ". Si de aici incepe sa ia nastere INDIFERENTA, indiferenta care nu isi are loc aici.Fac o paranteza pentru a va spune ca mai sunt unele persoane care sentimentul de iubire inca le mai da emotii placute, dar datorita experientelor, negative, le este foarte frica sa mai priveasca dragostea in ochi, datorita fricii de esec. O data ce esti indiferent/indiferenta ai inchis toate "intrarile" spre suflet. Eu unul am cunoscut acest sentiment si pot spune ca este foarte placut, nu spun ca atunci cand te indragostesti este totul roz ,ca m-as imbata cu apa rece, dar celelalte chestii negative sunt condimentele, si isi au rolul lor. Cu cat reusesti sa treci peste cat mai multe cu jumatatea ta cu atat relatia prinde aripi, si la fiecare obstacol, depinde de inaltimea celor precedente, va zbura cu usurinta peste. As putea asemana omul cu o chitara, inainte de a cunoaste sentimentul de dragoste, suna nu chiar placut urechii, neacordata, dar odata cu descoperirea dragostei se acordeaza si incepe sa cante precum cantecul pasarei lira, rar si totodata special. Deci parerea mea ar fi: Cu toate ca dragostea iti ofera si suferinta nu numai lucruri,sentimente frumoase, se merita sa o lasi sa-ti patrunda in suflet. Aripile dragostei te pot ajuta sa treci si peste necazurile vietii, mult mai usor. Deci:Cand dragoste te ia pe aripa ei, nu o refuza, vei pierde cea mai placuta calatorie.
Viata sufletului...
Buna. In primul rand sa va salut, pentru o prima postare in acest blog ,care sper sa va placa ceea ce o sa gasiti scris in el. Poate va intrebati de ce am dat acest titlu blog-ului si acestei postari. Pai sa stam putin si sa ne gandim, sa lasam grijile si sa privim acest "drum al vietii" de pe trotuar.De multe ori cred ca ati fost pusi in situatia in care sa faceti ceva si sa va para rau dupa aceea sau, invers, sa nu faceti si sa va para. Si acum cred ca imi dati dreptate, nu vor fi toti de aceeasi parere, dar nu poti sa-i multumesti pe toti. Pai aceasta "problema", eu , cam asa o vad: unii oameni actioneaza pe moment, fara sa gandeasca , iar unii gandesc prea mult si "pierd trenul". Cei care au gandit prea mult posibil sa le para rau ca nu au actionat iar cei care au actionat , fara sa se gandeasca putin la urmari, sa le para rau ca au facut-o. Si de ce aceste pareri de rau ? Deoarece, dupa parerea mea, sufletul si gandirea sunt total diferite. Una simtim si alta gandim. Si legat de aceasta diferentiere mi-am adus aminte de o fraza: "Inima are ratiune pre care insasi ratiunea nu o poate intelege." Si, cred eu , de aceea exista oemeni diferiti intre ei, pentru ca unii se diferentiaza prin gandire altii prin "compozitia" sufletului. Si cred ca este bine, ca oamenii sunt diferiti, astfel suntem stimulati in cautarea "jumatatii" sa intregim sufletul care este, mai mereu, plin de parerii de rau.Intregindu-l se vor ivi si copaci infloriti nu numai vreascuri. In ziua de azi putini sunt aceea care vorbesc cu sufletul.Si de aceea am dat acest nume blog-ului. Sufletul prin trairile lui isi are propia viata...O intrebare.Care este singurul lucru pe care il luam cu noi dupa moarte?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)