O mica pauza....

Imi cer scuze pentru cititorii mei, dar cu parere de rau , nu cred ca o sa mai pot scrie o perioada de timp. Aceasta perioada se refera la cat o sa dureze cu licenta. Deci pana atunci numai bine si multa sanatate.

Persoana ideala...

Un titlu care se refera doar la imaginatie... .Cred ca unii din cei care vor citi aceasta postare, incepand de la titlu cred ca se vor gandi si ei la acea persoana fara voia lor. Vor incerca sa contureze acea persoana. De ce spun chestia asta? Pentru ca titlul se bazeaza pe imaginatiea fiecarui individ. Nu poate exista o persoana ideala pentru multe persoane, sunt si exceptii si sunt foarte putine. La intrebarea "Cum arata persoana ideala pentru tine ?",multi, fie, au evitat raspusnul, fie nu. Si cred ca cei care nu au raspuns nu au imaginatie pentru a "desena" persoana ideala pentru ei, nu-si doresc nimic de la viata pe acest plan,adica pe plan sentimental.Aceste persoana nu par a fi persoane care sa visese, vise care ajuta, spun eu, la implinirea pe acest plan. Numai visand poti sa cauti si sa-ti doresti sa gasesti acea persoana pe care o doresti. In ceea ce privesc acele persoana care au putut contura persoana ideala, pot spune ca sunt persoane cu imaginatie, care isi doresc ceva de la viata pe plan sentimental si care nu se opresc din a cauta pana nu gasesc acea persoana. Dar conturul persoanei ideale pe care il are fiecare, sau nu, se schimba pe parcurs. Cu cat intalnesti persoane cu atat acea imagine persoanei ideale se schimba. De multe ori suntem tentati sa spunem ca am gasit persoana ideala si patim asta din cauza ca intervine sentimetul de simpatie,de iubire, care ne facea sa nu mai pese daca este sau nu persoana ideala. Dar daca acele sentimente dispar iar incepem sa cautam acea pers ideala dar acum cu mici modficari("Soarele nu straluceste pana cand cerul nu se insenineaza.") Acest contur ,de persoana ideala, ia nastere pe baza unor imagini traite sau intalnite. Termenul de persoana ideala poate fi folosit ca un stimulent la cautarea jumatatii.

Ma iubeste...

Niciodata nu ati avut intrebari de genul "Ma place?","Ma iubeste?", sau alte intrebari de aceeasi natura? Cred ca intrebarile acestea ocupa cel mai mult timp intr-o relatie, o relatie ce este la inceput de drum.Timp care ,cred eu, poate fi folosit in alte privinte, a surprinde in mod placut persoana de langa tine , a-i demonstra iubirea, etc.Timp ,care, folosit in favoarea iubirii ar fi minunat pentru acel cuplu. Eu cred ca o relatie ca sa reziste nu trebui sa se gandeasca prea mult la prezent,viitor sau sa stam sa depanam amintiri atunci cand suntem cu persoana iubita, ci sa incercam sa ne cladim lumea in care sa ne simtim bine. De multe ori suntem prea atrasi de realitate, si gandim prea mult la ce se va intampla si ne punem multe intrebari de genul celor de la inceput. Gandindu-ma la iubirea mi-a venit in cap o concluzie pe care am tras-o din cele ce am trait, care suna cam asa. "In iubirea gandeste cu capul dar actioneaza cu sufletul". Fara intrebari ci doar iubire... .

Sa generalizam sau nu...

De multe ori suntem pusi in unele situatii in care generalizam. Printre acele situatii se numara si acele deceptii in dragoste, care te fac sa generalizezi in defavoara ta, cred eu. Pana la urma "Orice geralizare este periculoasa, chiar si aceasta." Sa va spun de ce cred ca este in defavoarea noastra atunci cand generalizam? Pentru ca atunci cand faci asta, nu mai dai importanta la acele persoane care trec pe langa tine, care, cu ajutorul lor poti acumula experienta sau chiar poate sa inveti cate ceva, ca doar suntem unici prin felul de a gandii. Cred ca aceasta generalizare vine din dorinta omului de a scurta:o conversatie, de a nu mai continua un joc(crezand ca se repeta), de a nu se mai implica intr-o relatie crezand ca toti/toate sunt la fel. Este alegerea omului de a generaliza pierzand astfel o ocazie , care, posibil sa fie una buna,din care poti castiga ceva. Pe baza generalizarii tragem concluzii.Concluziile ne fac sa actionam si astfel putem actiona gresit daca generalizam si tragem o concluzie negativa. Un exemplu care cred ca il stim cu totii este:"Toti sunt la fel, vor acelasi lucru.""Toate sunt la fel, materialiste." Aceste afirmatii ne fac sa pierdem foarte mult. De aceea trebuie sa ascultam si apoi sa actionam.

Ce rost au...

Poate sunt unii care nu gasesc rostul la cele ce se intampla. "De ce a trebuit sa se intample asa ceva?", "de ce a trebuit sa mi se intample mie?". Multe intrebari de genul care ne rapesc timpul si totodata atentia si astfel devenim neatenti, insensibili la tot ce trece pe langa noi. Asa ca,pot spune, am cautat si am dat peste un raspuns, raspuns ce poate fi oferit nu numai la intrebarile de mai sus ci si la alte intrebari de aceeasi natura. Deci sa va dau raspunsul:

Legenda spune ca Moise a stat odata in meditatie langa o fantana. Un drumet s-a oprit sa bea din fantana si, cand s-a aplecat, i-a cazut punga de la cingatoare. Omul a plecat. La scurt timp, un alt om a trecut pe langa fantana, a vazut punga si a luat-o.

Putin mai tarziu, un al treilea s-a oprit sa-si potoleasca setea si s-a culcat apoi la umbra fantanii. Intre timp, primul a descoperit ca-i lipsea punga si, dandu-si seama ca nu putuse sa o piarda decat la fantana, s-a intors, l-a trezit pe cel ce dormea acolo (care, desigur, nu stia nimic) si i-a cerut sa-i inapoieze banii. Intre cei doi a urmat o discutie apoi s-au infuriat si primul l-a doborat pe celalalt.

Martor la acestea, Moise i-a spus lui Dumnezeu: Vezi, de aceea nu cred oamenii in Tine. E prea multa nedreptate si rau in lume. De ce a trebuit ca primul trecator sa-si piarda punga si sa devina apoi un ucigas? De ce a trebuit ca cel de-al doilea sa gaseasca punga cu banii pentru ca nu muncise? Al treilea era complet nevinovat. De ce a fost omorat?

Dumnezeu a raspuns: Iti explic doar o singura data. N-o pot face la fiecare pas. Primul trecator era fiul unui hot. Punga contine banii furati de tatal sau de la tatal celui de-al doilea trecator care gasind punga, n-a luat decat ceea ce i se cuvenea. Al treilea era un ucigas a carui crima nu avea sa fie descoperita niciodata si care a primit de la primul pedeapsa pe care o merita.

Pe viitor sa crezi ca exista un sens si o dreptate in tot ce se intampla, chiar si atunci cand tu nu le intelegi.

Raspunsul il gasiti aici si sper sa fie pe placul vostru.

Pentru a visa

Umblam pe internet, cum fac de obicei, dupa ceva ce sa-mi capteze atentia, ca aveam o stare mai nasoala. Si am dat peste aceasta povestioara care va spun drept mi-a captat toata atentia si mi-a sarit si acea stare ,pe care o aveam. Acum sper sa va capteze si pe voi .

In prima zi de scoala, profesorul ni s-a prezentat si ne-a dat drept

sarcina sa facem cunostinta cu cineva necunoscut. M-am ridicat sa ma

uit in jur si atunci o mana fragila imi atinse umarul. Cand m-am

intors, am vazut o batranica marunta, cu chipul brazdat de riduri,

care ma privea cu un zambet ce ii lumina intreaga fiinta.

Spuse: - Buna, frumosule. Ma numesc Rose. Am 86 de ani. Pot sa te

imbratisez? Am izbucnit in ras si, dupa acceptul meu, ma stranse in

brate cu putere.

- Ce cauti la universitate la varsta asta frageda si inocenta?am

intrebat.

- Vreau sa gasesc un barbat bogat, sa ma casatoresc, sa ma stabilesc

la casa mea, sa fac niste copii, raspunse ea zambind.

- Hai sa lasam gluma, am reluat. Eram foarte curios sa aflu ce o

motivase sa abordeze acest gen de provocare la varsta ei.

- Din totdeauna mi-am dorit sa merg la universitate si acuma mi se

indeplineste visul, imi spuse.

Dupa curs ne-am dus la bufetul studentesc si am baut un milkshake de

Ciocolata. Ne-am imprietenit pe loc.

Timp de trei luni, zilnic, dupa ore,plecam impreuna si stateam de

vorba necontenit Eram de-a dreptul fascinat sa ii ascult acestei

"masinarii a timpului" confesiunile atat de bogate in intelepciune

si experienta.

De-a lungul anului, Rose a devenit "mascota" campusului si se

imprietenea cu usurinta cu toata lumea, oriunde s-ar fi dus. Ii

placea sa se puna la patru ace si sa se lafaie in atentia pe care

i-o acorda toata lumea in jur. Si se bucura de fiecare clipa. La

sfarsitul semestrului am invitat-o pe Rose sa tina un discurs la

banchetul fotbalistilor. Imi vor ramane mereu in minte invataturile

ei. A fost prezentata si a pornit spre tribuna. Cand a inceput

discursul ei pregatit de acasa, scapa trei dintre cele cinci

cartonase pe care isi notase ce voia sa spuna. Deranjata si

stanjenita, se apleca spre microfon si spuse pur si simplu:

- Imi pare rau ca sunt atat de neindemantica. Am renuntat la bere in

favoarea whiskey-ului si marca asta, Lent, ma baga in mormant. N-am

sa reusesc sa mai pun in ordine cartonasele astea, asa ca am sa va

spun ceea ce stiu. Noi am ras si ea tusi ca sa-si dreaga glasul.

Continua:

- Nu incetam sa ne jucam pentru ca imbatranim. Imbatranim pentru ca

incetam sa ne jucam. Exista numai patru secrete pentru a te mentine

tanar, a fi fericit si a deveni un om de succes. Trebuie sa razi si

sa gusti umorul fiecarei zile. Trebuie sa ai un vis. Atunci cand

ramai fara vise, mori. Suntem inconjurati de oameni morti si nici nu

ne dam seama.

E o mare diferenta intre a imbatrani si a evolua. Daca ai 19 ani si

stai in pat inert timp de un an, fara sa faci un lucru productiv,

vei implini 20 de ani. Daca am 87 de ani si zac in pat timp de un an

fara sa fac nimic voi implini 88. Toata lumea imbatraneste. Nu e

nevoie de talent sau pricepere. Ideea e sa evoluezi, identificand

mereu oportunitatile care se ascund in inima schimbarii. Nu regreta

nimic. Cei care sunt deja batrani nu regreta ceea ce au facut, ci

mai degraba ceea ce nu au facut. Numai cei care au regrete se tem de

moarte. Si-a incheiat discursul cantand cu avant "Trandafirul".

Ne-a incurajat sa ii studiem versurile si sa le punem in practica in

viata cotidiana.

Rose si-a luat diploma pe care o dorise atatia ani. La o saptamana

dupa absolvire, Rose s-a stins pe tacute in somn.

Peste 2000 de studenti au fost alaturi de cea care le-a demonstrat

ca nu e niciodata prea tarziu sa fii ceea ce vrei sa fii.

Au fost compuse in memoria lui Rose.

Si la sfarsitul acesti povestioare era o concluzie, cu care sunt total deacord. Tu esti cel care alegi evolutia sau involutia.

SI NU UITATI: NU POTI ALEGE SA IMBATRANESTI SAU NU; DAR POTI ALEGE

SA EVOLUEZI

Iubire & Prietenie

Sper sa va placa...

Cate obstacole...

Daca stau bine si ma gandesc, au si ele un rol in viata asta. Daca nu ar fi nu cred ca as pretui nimic, ca doar fac rost de acel lucru foarte usor, nu? Tot aceste obstacole ne dezvolta, atat fizic cat si intelectual. Tot acestea diferentiaza oameni intre ei. Cum ar fi ca toti oamenii sa treaca peste aceste inpedimente si sa aspire toti la postul cel mai de sus? Te fac sa pretuiesti fiecare zambet, sau asa ar trebuii. Obstacolele te ajuta sa-ti cunosti limitele. De cand ne nastem si pana murim, pot spune ca viata este un obstacol. Toti privesc aceste obstacole ca fiind negative, dar nu stiu ei cat de vitale sunt, in a te cunoaste. Ca daca nu te cunosti nu prea ai cum sa razbati in asta lume. Daca nu ar fi aceste obstacole viata cred, eu , ca ar fi monotona.

Sarbatorile pascale...

Dupa o perioada de post, de curatire sufleteasca si de impacare cu aproapele nostru , toti ne pregatim de sarbatoarea Pastelui. Care mai de care cum doreste, unii isi fac curatenie in casele lor, altii pe langa curatenie ,fac mancaruri specifice acestor sarbatori, altii mai comozi[:P] umbla sa-si faca cumparaturi pentru prima zi de pasti, zi in care daca ii cauti pe acasa nu prea ai sanse sa-i gasesti[:))] . Cu totii ne pregatim in felul nostru si ca sa inchei cum se incheie in aceasta perioada un mesaj/postare va voi spune asa: Fie ca lumina acestei sarbatori sa te lumineze,sa te umple de bucurie si sa-ti daruiasca multa sanatate. Paste fericit alaturi de cei dragi.

Timpul...

Un simplu cuvant, dar ascunde multe lucruri. Timpul in viata noastra are rolul de a ordona evenimentele intr-o succesiune ireversibila.Aici are un plus ca nu mai poti sa treci prin acea situatie a 2-a oara, iar daca treci printr-o situatie asemanatoare, ai un bagaj de cunostinta cat de cat si depasesti situatia mai usor. Daca nu ar exista,timpul, ar fi un haos total. Este pacat ca marea majoritate il considera ca fiind o existenta negativa, este normal, ca pentru a strange bogatii materiale iti trebuie mult timp, mai mult timp decat ai strange bogatii spirituale,de aceea este considerat negativ de unii. De multe ori am auzit in jurul meu afirmatii de genul :"Nu mai am timp sa merg la ..." "Timpul costa bani" . "nu mai am timp sa merg la.." nu prea cred, nu poti afirma asta atata vreme cat esti in viata. Timpul il ai dar trebuie sa-l gestionezi in asa fel incat sa te incadrezi in timp sa faci acel ceva. Sau" " timpul costa bani" o alta afirmatie care, o mai folosesc si eu, dar de care imi dau seama ca spun prostii, timpul ar trebuii sa coste altceva in afara de bani. Inca odata imi dau seama ca lumea din ziua de azi nu mai traieste, ci supravietuieste.

Filozofia vietii...

Umblam pe net si citind pe ici pe colo am dat peste urmatorul text:

Un profesor de filosofie stătea în faţa clasei având pe catedră câteva lucruri.

Când ora a început, fără să spună un cuvânt, a luat un borcan mare gol, pe care l-a umplut cu mingi de golf. I-a întrebat pe studenti dacă borcanul este plin si acestia au convenit că era.
Profesorul a luat atunci o cutie cu pietricele pe care le-a turnat în borcan, scuturându-l usor. Pietricelele au umplut golurile dintre mingile de golf...
I-a întrebat din nou pe studenţi dacă borcanul era plin, iar acestia au fost de acord că era.
Profesorul a luat după aceea o cutie cu nisip pe care l-a turnat în borcan.Firesc, nisipul a umplut de tot borcanul. I-a întrebat din nou pe studenţi cum stătea treaba iar acestia au răspuns în cor "pliiin"!
Profesorul a scos de sub catedră două ceşti cu cafea pe care le-a turnat în borcan umplându-l de această dată definitiv. Studentii au râs. >>
"Acum (a spus profesorul după ce hohotele s-au domolit), aş dori să înţelegeţi că acest borcan reprezintă viaţa voastră.
Mingile de golf reprezintă lucrurile importante pentru voi: familia, copiii, sănătatea, prietenii si pasiunile voastre, şi că dacă totul ar fi pierdut în afară de acestea, viaţa voastră ar fi tot plină.
Pietricelele sunt celelalte lucruri care contează pentru voi:serviciul, casa, masina, iar nisipul e restul lucrurilor mărunte.
Dacă veti începe cu nisipul ( a continuat el), nu veţi mai avea unde să puneţi mingile de golf şi pietricelele..
La fel şi în viaţă, dacă îţi irosesti tot timpul şi energia pentru lucrurile mici, nu vei avea niciodată timp pentru lucrurile importante pentru tine.
Acordă atenţie lucurilor importante pentru fericirea ta. Joacă-te cu copiii, fă-ţi controale medicale periodic, ieşi cu sotia în oraş la cină, joacă golf; vei avea suficient timp altă dată să faci curat sau să repari cine stie ce dispozitiv . Ai, în primul rând grijă de mingile de golf, ele contează cu adevărat. Stabileste-ţi priorităţile, restul e doar nisip."
Unul dintre studenţi a ridicat mâna interesându-se ce reprezentau cele două căni de cafea.
Profesorul ia raspuns zâmbit: "Mă bucur că întrebi asta. Ele vor doar să arate că, oricât de plină ar părea viaţa ta, e loc întotdeauna pentru două căni de cafea, împreună cu un prieten.

Multi prieteni ai atunci cand au ce castiga de la tine si in caz de mai cazi,imedia ramai singur. Si stau si ma intreb cati prieteni adevarati poti avea, in zile astea? Era o zicala care spunea ceva de genul:Un prieten adevarat in viata este mult, doi prieteniadevarati, foarte mult , trei prieteni adevarati , imposibil.

Tu cati prieteni ai cu adevarat, si cu cati ai accepta sa iesi la o cafea?

Viata-n sine

Viata... . Cred ca viata, este acel drum pe care individul il parcuge pentru as indeplini visele. As putea asemana viata cu o cursa de 1000 metrii garduri. Si poate va intrebati de ce 1000, pentru ca este lunga si plina de obstacole. Pentru unii nu asa de lunga, pentru ca la primul "gard" acel individ, fie cu sau fara voia lui cedeaza, cedaza si trece pe banca de unde priveste de acolo lipsit de greutatile cursei, mai departe. Viata, datorita faptului ca te pune in situatii mai putin placute dar si in situatii bune, te invata cum sa supravietuiesti acestei curse, care uneori parca este prea dura. Ea te va grabi sau incetini, spre linia de sosire, in functie de trairile tale, unde te va astepta o batranica care iti va luat ca "plata a cursei" sufletul obosit datorita obstacolelor intalnite in cursa si plin de trairi. Spun "plata cursei" pentru ca in viata, nimic nu este gratis, ca sa dobandesti ceva, trebuie sa muncesti pentru acel ceva, ca sa obtii dragostea unui persoane trebuie sa lupti si sa-i dovedesti ca meriti etc. . Viata are lucrurile ei bune, niciodata nu pierzi, chiar daca ai impresia asta, mai uitate inca odata si ai sa vezi ca "pierderea" aceea a insemnat a castiga altceva. De cand te nasti si pana cand parasesti aceasta viata, inveti sa deschizi usi, care hotarasc viata noastra. Viata trebuie traita ca daca ne concentram si ne focalizam atentia pe orice altceva, ne indreptam spre linia de final fara trairi in suflet, unde, lasam trupul si plecam doar cu sufletul, dincolo, unde vom descoperii lucruri noi. In viata trupul ne este doar imprumutat, odata ajunsi la linia de sosire plecam fara el. De aceea trebuie sa ne traim aceasta viata pentru ca singurul lucru pe care il luam cu noi este sufletul si in el inmagazinam toate sentimentele, toate trairile pe parcursul acesti "plimbari". Viata este doar o proba pentru sufletul tau si ca sa treci cu bine, trebuie sa razi atata timp cat respiri si iubeste ca si cum maine ai ajunge la linia de sosire. Traieste viata, ca este plina de frumuseti si numai traind-o poti sa te observi pe tine. Si in final, care doreste, sa afle raspunsul la intrebarea urmatoare. Doi oameni se nasc in acelasi an, aceeasi luna, aceeasi zi , aceeasi ora. Se poate pune problema ca unul sa fi trait mai mult decat celalalt?

Dragostea...

Dragostea... . Sentiment plăcut,dar tot mai rar în zilele noastre. Motivul? Nu-l ştiu si nici nu cred ca-l voi afla.

Vorbeam odată cu o persoana si am intrebat-o dacă a iubit în adevăratul sens al cuvantului, si pot spune ca avea varsta la care putea sa cunoască iubirea,bineînţeles ca nu este o varsta anume la care sa cunoşti iubirea, la care răspunsul a fost simplu Nu. Curios cum sunt, am rugat-o sa-mi spună de ce , la care răspunsul a sunat ceva de genul: "bănuiesc ca e nasoala...". Si stau si mă întreb de ce aceasta "reclamă" pentru CEVA care nu poate fi exprimat cu ajutorul cuvintelor. De ce cei care o intalnesc, si dacă respectiva relaţie nu merge si se destramă, după aceea încep sa facă aceasta "reclamă" care este prea departe de adevăr. O reclamă care o asculta si alţii care nu au avut noroc sa o găsească, dar auzind asta, devin foarte retinuti in a explora acest univers si sa spună ca este nasoala, inainte de a calca macar putin pe acest taram. Pana acum nu cred ca am gasit persoane,cu care sa vorbesc despre dragoste, care numarul lor sa-mi depaseasca numarul degetelor de la o mana, care sa spuna ca dragostea este superba, ca nu are grad de comparatie si chestii de genul. Este adevarat ca atunci cand "cazi" te doare, dar asta nu te opreste sa urci iar. Cred ca as putea asemana-o putin cu anii copilariei, atunci cand te duceai la furat cireşe si te prindea omul, care îţi mai altoia cateva daca erai "norocos", dar asta nu te impiedica sa te duci a 2-a zi iar. Sunt multe persoane, care dupa prima experienta de genul, incep sa fie foarte retinute, sa nu mai acorde atentie persoanei care incearca sa "fure" o atentie, care doresc o companie plăcută la un suc/la o cafea, nici nu vorbesc de un sărut pe obraz dar de un sarut... . Toate persoanele care au trecut printr-o relatie, toate generalizeaza,"lasa ca toti sunt la fel", sau "lasa ca toate sunt la fel ". Si de aici incepe sa ia nastere INDIFERENTA, indiferenta care nu isi are loc aici.Fac o paranteza pentru a va spune ca mai sunt unele persoane care sentimentul de iubire inca le mai da emotii placute, dar datorita experientelor, negative, le este foarte frica sa mai priveasca dragostea in ochi, datorita fricii de esec. O data ce esti indiferent/indiferenta ai inchis toate "intrarile" spre suflet. Eu unul am cunoscut acest sentiment si pot spune ca este foarte placut, nu spun ca atunci cand te indragostesti este totul roz ,ca m-as imbata cu apa rece, dar celelalte chestii negative sunt condimentele, si isi au rolul lor. Cu cat reusesti sa treci peste cat mai multe cu jumatatea ta cu atat relatia prinde aripi, si la fiecare obstacol, depinde de inaltimea celor precedente, va zbura cu usurinta peste. As putea asemana omul cu o chitara, inainte de a cunoaste sentimentul de dragoste, suna nu chiar placut urechii, neacordata, dar odata cu descoperirea dragostei se acordeaza si incepe sa cante precum cantecul pasarei lira, rar si totodata special. Deci parerea mea ar fi: Cu toate ca dragostea iti ofera si suferinta nu numai lucruri,sentimente frumoase, se merita sa o lasi sa-ti patrunda in suflet. Aripile dragostei te pot ajuta sa treci si peste necazurile vietii, mult mai usor. Deci:Cand dragoste te ia pe aripa ei, nu o refuza, vei pierde cea mai placuta calatorie.

Viata sufletului...

Buna. In primul rand sa va salut, pentru o prima postare in acest blog ,care sper sa va placa ceea ce o sa gasiti scris in el. Poate va intrebati de ce am dat acest titlu blog-ului si acestei postari. Pai sa stam putin si sa ne gandim, sa lasam grijile si sa privim acest "drum al vietii" de pe trotuar.De multe ori cred ca ati fost pusi in situatia in care sa faceti ceva si sa va para rau dupa aceea sau, invers, sa nu faceti si sa va para. Si acum cred ca imi dati dreptate, nu vor fi toti de aceeasi parere, dar nu poti sa-i multumesti pe toti. Pai aceasta "problema", eu , cam asa o vad: unii oameni actioneaza pe moment, fara sa gandeasca , iar unii gandesc prea mult si "pierd trenul". Cei care au gandit prea mult posibil sa le para rau ca nu au actionat iar cei care au actionat , fara sa se gandeasca putin la urmari, sa le para rau ca au facut-o. Si de ce aceste pareri de rau ? Deoarece, dupa parerea mea, sufletul si gandirea sunt total diferite. Una simtim si alta gandim. Si legat de aceasta diferentiere mi-am adus aminte de o fraza: "Inima are ratiune pre care insasi ratiunea nu o poate intelege." Si, cred eu , de aceea exista oemeni diferiti intre ei, pentru ca unii se diferentiaza prin gandire altii prin "compozitia" sufletului. Si cred ca este bine, ca oamenii sunt diferiti, astfel suntem stimulati in cautarea "jumatatii" sa intregim sufletul care este, mai mereu, plin de parerii de rau.Intregindu-l se vor ivi si copaci infloriti nu numai vreascuri. In ziua de azi putini sunt aceea care vorbesc cu sufletul.Si de aceea am dat acest nume blog-ului. Sufletul prin trairile lui isi are propia viata...
O intrebare.Care este singurul lucru pe care il luam cu noi dupa moarte?