Pentru a visa

Umblam pe internet, cum fac de obicei, dupa ceva ce sa-mi capteze atentia, ca aveam o stare mai nasoala. Si am dat peste aceasta povestioara care va spun drept mi-a captat toata atentia si mi-a sarit si acea stare ,pe care o aveam. Acum sper sa va capteze si pe voi .

In prima zi de scoala, profesorul ni s-a prezentat si ne-a dat drept

sarcina sa facem cunostinta cu cineva necunoscut. M-am ridicat sa ma

uit in jur si atunci o mana fragila imi atinse umarul. Cand m-am

intors, am vazut o batranica marunta, cu chipul brazdat de riduri,

care ma privea cu un zambet ce ii lumina intreaga fiinta.

Spuse: - Buna, frumosule. Ma numesc Rose. Am 86 de ani. Pot sa te

imbratisez? Am izbucnit in ras si, dupa acceptul meu, ma stranse in

brate cu putere.

- Ce cauti la universitate la varsta asta frageda si inocenta?am

intrebat.

- Vreau sa gasesc un barbat bogat, sa ma casatoresc, sa ma stabilesc

la casa mea, sa fac niste copii, raspunse ea zambind.

- Hai sa lasam gluma, am reluat. Eram foarte curios sa aflu ce o

motivase sa abordeze acest gen de provocare la varsta ei.

- Din totdeauna mi-am dorit sa merg la universitate si acuma mi se

indeplineste visul, imi spuse.

Dupa curs ne-am dus la bufetul studentesc si am baut un milkshake de

Ciocolata. Ne-am imprietenit pe loc.

Timp de trei luni, zilnic, dupa ore,plecam impreuna si stateam de

vorba necontenit Eram de-a dreptul fascinat sa ii ascult acestei

"masinarii a timpului" confesiunile atat de bogate in intelepciune

si experienta.

De-a lungul anului, Rose a devenit "mascota" campusului si se

imprietenea cu usurinta cu toata lumea, oriunde s-ar fi dus. Ii

placea sa se puna la patru ace si sa se lafaie in atentia pe care

i-o acorda toata lumea in jur. Si se bucura de fiecare clipa. La

sfarsitul semestrului am invitat-o pe Rose sa tina un discurs la

banchetul fotbalistilor. Imi vor ramane mereu in minte invataturile

ei. A fost prezentata si a pornit spre tribuna. Cand a inceput

discursul ei pregatit de acasa, scapa trei dintre cele cinci

cartonase pe care isi notase ce voia sa spuna. Deranjata si

stanjenita, se apleca spre microfon si spuse pur si simplu:

- Imi pare rau ca sunt atat de neindemantica. Am renuntat la bere in

favoarea whiskey-ului si marca asta, Lent, ma baga in mormant. N-am

sa reusesc sa mai pun in ordine cartonasele astea, asa ca am sa va

spun ceea ce stiu. Noi am ras si ea tusi ca sa-si dreaga glasul.

Continua:

- Nu incetam sa ne jucam pentru ca imbatranim. Imbatranim pentru ca

incetam sa ne jucam. Exista numai patru secrete pentru a te mentine

tanar, a fi fericit si a deveni un om de succes. Trebuie sa razi si

sa gusti umorul fiecarei zile. Trebuie sa ai un vis. Atunci cand

ramai fara vise, mori. Suntem inconjurati de oameni morti si nici nu

ne dam seama.

E o mare diferenta intre a imbatrani si a evolua. Daca ai 19 ani si

stai in pat inert timp de un an, fara sa faci un lucru productiv,

vei implini 20 de ani. Daca am 87 de ani si zac in pat timp de un an

fara sa fac nimic voi implini 88. Toata lumea imbatraneste. Nu e

nevoie de talent sau pricepere. Ideea e sa evoluezi, identificand

mereu oportunitatile care se ascund in inima schimbarii. Nu regreta

nimic. Cei care sunt deja batrani nu regreta ceea ce au facut, ci

mai degraba ceea ce nu au facut. Numai cei care au regrete se tem de

moarte. Si-a incheiat discursul cantand cu avant "Trandafirul".

Ne-a incurajat sa ii studiem versurile si sa le punem in practica in

viata cotidiana.

Rose si-a luat diploma pe care o dorise atatia ani. La o saptamana

dupa absolvire, Rose s-a stins pe tacute in somn.

Peste 2000 de studenti au fost alaturi de cea care le-a demonstrat

ca nu e niciodata prea tarziu sa fii ceea ce vrei sa fii.

Au fost compuse in memoria lui Rose.

Si la sfarsitul acesti povestioare era o concluzie, cu care sunt total deacord. Tu esti cel care alegi evolutia sau involutia.

SI NU UITATI: NU POTI ALEGE SA IMBATRANESTI SAU NU; DAR POTI ALEGE

SA EVOLUEZI