Dragostea...

Dragostea... . Sentiment plăcut,dar tot mai rar în zilele noastre. Motivul? Nu-l ştiu si nici nu cred ca-l voi afla.

Vorbeam odată cu o persoana si am intrebat-o dacă a iubit în adevăratul sens al cuvantului, si pot spune ca avea varsta la care putea sa cunoască iubirea,bineînţeles ca nu este o varsta anume la care sa cunoşti iubirea, la care răspunsul a fost simplu Nu. Curios cum sunt, am rugat-o sa-mi spună de ce , la care răspunsul a sunat ceva de genul: "bănuiesc ca e nasoala...". Si stau si mă întreb de ce aceasta "reclamă" pentru CEVA care nu poate fi exprimat cu ajutorul cuvintelor. De ce cei care o intalnesc, si dacă respectiva relaţie nu merge si se destramă, după aceea încep sa facă aceasta "reclamă" care este prea departe de adevăr. O reclamă care o asculta si alţii care nu au avut noroc sa o găsească, dar auzind asta, devin foarte retinuti in a explora acest univers si sa spună ca este nasoala, inainte de a calca macar putin pe acest taram. Pana acum nu cred ca am gasit persoane,cu care sa vorbesc despre dragoste, care numarul lor sa-mi depaseasca numarul degetelor de la o mana, care sa spuna ca dragostea este superba, ca nu are grad de comparatie si chestii de genul. Este adevarat ca atunci cand "cazi" te doare, dar asta nu te opreste sa urci iar. Cred ca as putea asemana-o putin cu anii copilariei, atunci cand te duceai la furat cireşe si te prindea omul, care îţi mai altoia cateva daca erai "norocos", dar asta nu te impiedica sa te duci a 2-a zi iar. Sunt multe persoane, care dupa prima experienta de genul, incep sa fie foarte retinute, sa nu mai acorde atentie persoanei care incearca sa "fure" o atentie, care doresc o companie plăcută la un suc/la o cafea, nici nu vorbesc de un sărut pe obraz dar de un sarut... . Toate persoanele care au trecut printr-o relatie, toate generalizeaza,"lasa ca toti sunt la fel", sau "lasa ca toate sunt la fel ". Si de aici incepe sa ia nastere INDIFERENTA, indiferenta care nu isi are loc aici.Fac o paranteza pentru a va spune ca mai sunt unele persoane care sentimentul de iubire inca le mai da emotii placute, dar datorita experientelor, negative, le este foarte frica sa mai priveasca dragostea in ochi, datorita fricii de esec. O data ce esti indiferent/indiferenta ai inchis toate "intrarile" spre suflet. Eu unul am cunoscut acest sentiment si pot spune ca este foarte placut, nu spun ca atunci cand te indragostesti este totul roz ,ca m-as imbata cu apa rece, dar celelalte chestii negative sunt condimentele, si isi au rolul lor. Cu cat reusesti sa treci peste cat mai multe cu jumatatea ta cu atat relatia prinde aripi, si la fiecare obstacol, depinde de inaltimea celor precedente, va zbura cu usurinta peste. As putea asemana omul cu o chitara, inainte de a cunoaste sentimentul de dragoste, suna nu chiar placut urechii, neacordata, dar odata cu descoperirea dragostei se acordeaza si incepe sa cante precum cantecul pasarei lira, rar si totodata special. Deci parerea mea ar fi: Cu toate ca dragostea iti ofera si suferinta nu numai lucruri,sentimente frumoase, se merita sa o lasi sa-ti patrunda in suflet. Aripile dragostei te pot ajuta sa treci si peste necazurile vietii, mult mai usor. Deci:Cand dragoste te ia pe aripa ei, nu o refuza, vei pierde cea mai placuta calatorie.